A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce-nseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?
Printre flori şi-n mare iarbă,
Patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.
Postări
2 comentarii:
Superbă poezie ! Mai ales când îţi regăseşti în ea sentimente pierdute.
joi, 25 februarie 2010 la 16:32:00 EETPrimăvară după iarna, iubire după tristeţe, bine după rău...minunat!optimism...îmi place!!!
vineri, 26 februarie 2010 la 11:08:00 EETTrimiteți un comentariu