Pergamentul trupului, un text de mult uitat!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Şi ne mai rămâne plânsul! Care ar trebui să ne cureţe pe lângă ochi şi urechea! Să ne redea... sensibilitatea feminină a urechii, căci auzirea este feminină! Se aude un cuvânt, auzi un cuvânt, auzim un cuvânt; vedem un ochi, văd un ochi şi trupul vibrează! Dar această vibraţie e cu putinţă dacă trupul şi cuvântul sunt unul şi acelaşi lucru, dacă omul e întreg, e complet!  Dacă omul vede! Dacă aude! Trupurile noastre sunt sălăşluite în... uitare! Nu mai ştim cum să vorbim limba, nu mai ştim cum să cântăm muzica scrisă în trupurile noastre! Cunoaştem reflectările lacului... trupului, zeci, mii! Dar adîncurile... lacului sunt dincolo de raţiunea noastră! Am învăţat şi ştim că suntem acolo unde gândim - Gândesc, deci exist! - dar prin opoziţie care e... tema? Acolo unde gândesc... nu exist!
Asta ne avertizează şi ne spun tot timpul... artiştii! Motiv pentru care nu e de mirare că au ajuns în periferia societăţii! Nici la... dineuri nu ar mai trebui invitaţi deoarece vorbesc de parcă ar fi... beţi!
Care mai e rostul pictogramelor de acum mii de ani, dacă noi nu ştim sau nu  MAI ştim să descifrăm scrierile din interiorul nostru? Sălăşluim în uitare! Nu mai ştim să ne ascultăm, nu mai ştim să ne rugăm, nu mai ştim să ascultăm; auzirea, care este feminină, şi-a pierdut raţiunea... urechea a devenit un gol, aşteptând cuvântul care va aduce plăcerea şi viaţă!
În vremurile vechi, când se scria pe... piele era firesc să ştergi un text pentru a scrie unul nou! Cuvintele erau răzuite, iar cu ajutorul fildeşului suprafaţa aspră devenea din nou fină! Când ochiul era sigur că nimic din vechiul text nu se mai vedea, se putea scrie din nou! Un text nou! Iar textul vechi dispărea pentru vecie! Dar anticii nu ştiau că adânc înlăuntrul pielii, vechiul text rămânea vizibil! Azi, el poate fi descifrat - de specialişti! -  alcătuind aşa-numitele palimpseste, pergamentele peste se scriau succesiv mai multe... texte!
Trupurile noastre sunt nişte palimpseste, cu un text superficial pentru toată lumea, dar a cărui adâncime spune o altă poveste, care nu mai e pentru toată lumea, la care numai... specialiştii pot coborî! Care cuprinde un alt text, o altă limbă! Câteodată aceasta se iveşte la suprafaţă, purtând măşti, vorbind... în limbi! În alte limbi! Fracturi în carne, simptome... fizice! Idiograme pe care trupul le scrie într-un efort disperat de a fi auzit şi înţeles!
Dacă, din întâmplare, trupul îşi aduce aminte limba, Cuvântul uitat ce sălăşluieşte în carnea lui ca o poveste de dragoste, dacă e luat în stăpânire de visele lui, atunci îşi găseşte drumul înapoi către... casă!

1 comentarii:

Post Scriptum spunea...

Fiinta umana a uitat un limbaj care tine de propria ei esenta. Este prea comoda sa mai inlature epiderma realitatii si se multumeste cu murdaria asezata la suprafata. Avem cinci simturi, il visam pe al saselea, dar nu mai stim sa ne ascultam vocea interioara.

sâmbătă, 20 februarie 2010, 19:53:00 EET