Fiind în vacanţă - care în curând se termină, spre disperarea mea şi cu certitudine şi a altora, căci nu sunt singurul care pune problema aşa - am avut mai mult timp pe care l-am dedicat unor activităţi care în timpul şcolii nu îmi sunt tocmai la îndemână din cauza timpului şi în egală măsură din cauza programului.
Cu alte cuvinte am scotocit prin cotloanele ascunse ale internetului şi am descoperit multe lucruri frumoase şi cu caracter pedagogic chiar şi pentru mine şi vin cu un singur exemplu pe care îl consider relevant şi care motivează titlul acestei postări!
În timp ce la noi, în România şi în mod special în Târgovişte - căci îmi este mult mai familiar totul - se încearcă (şi probabil se va şi reuşi) desfiinţarea instituţiilor culturale, fie ele cât de simple sau încă în ascensiune (şi mă refer aici la teatrul Tony Bulandra şi Filarmonica), într-un stat nu foarte departe de noi geografic, dar cultural în altă... galaxie, Germania, care a avut de suferit imens în istoria lui (după cel de-al II - lea Război Mondial populaţia a muncit numai pentru mâncare şi haine ceva vreme, prioritatea fiind reconstrucţia naţiei) se construiesc... muzee! Poftim??? Exact cum citiţi: se construiesc muzee! De ce? Sunt oare sănătoşi în creierii capului aceşti oameni? Răspunsul este complet inutil, dar totuşi încerc numai o clarificare: pentru că au depăşit nivelul de civilizaţie în care măsura tuturor lucrurilor este dată de ce mâncăm, cât mâncăm, de unde mâncăm! Pentru că oamenii ăştia nu mai gândesc prin prisma nevoilor pur fizice... se hrănesc nu numai cu pâine, ci şi cultură, căci ea este aceea care înalţă pe om şi-l face să treacă peste nimicurile vieţii, oferindu-i-se prin actul cultural sub toate formele lui o altă perspectivă, superioară, care îl înnobileză pe om! Muzeului Folkwang, ce datează din 1902!!!! localizat în oraşul Essen, unul dintre cele mai cunoscute muzee din Germania pentru expoziţia de fotografii postbelice, pentru primele expoziţii care au prezentat tablourile lui Matisse, Cezanne, Van Gogh, tocmai i s-a adăugat o aripă nouă! O aripă de zid şi sticlă, dar care cu certitudine va înălţa la propriu spiritele tuturor celor care îi vor călca pragurile! Iar când mă gândesc cum stau lucrurile la noi, conştientizez cât pot fi de ridicol! De aceea la ei se poate, ÎNTOTDEAUNA, căci deşi împărţim aceeaşi Europă, noi suntem într-o altă galaxie! Sau, oare, EI sunt în alta??
1 comentarii:
Observatiile tale pun, ca de obicei, punctul pe "i". Incep sa cred Romania este in Europa printr-un pur hazard al naturii si ca deriva continentelor ne-a adus din greseala aici, cand locul nostru era pe o insula uitata de lume, intr-un ocean nedescoperit inca de lumea civilizata. Suntem inca in Evul Mediu, fie ca ne place sau nu. Problema cea mai grava este ca nu vrem sa iesim din el.
joi, 4 februarie 2010 la 20:32:00 EETTrimiteți un comentariu