Citind descrierea pe care bunul meu prieten a pus-o pe blogul său în dreptul profesiei sale, m-a determinat şi pe mine să mai încerc o scufundare... în puţul gândirii :) din dorinţa de a mă defini pe mine ca profesor, de a încerca o descriere a modului în care eu fiinţez ca... cel spre care ochii stau îndreptaţi...
Viziunea mea este una extrem de personală şi nici nu mă aştept ca cineva să fie de acord cu mine... e mai degrabă o exprimare vizuală, pipăind... pe clape mierlele... computerului.
Profesorul este un excursionist, care a făcut excursia şi se întoarce... a călătorit peste un tărâm necunoscut şi şi-a împletit plasele şi a construit cuiburile... Şi le vorbeşte celor care nu au fost în excursie, le împărtăşeşte aventura..., le arată fotografiile, desenele, schiţele, le spune cum este lumea; le arată pânzele lui de păianjen... făcute din cuvinte! Vorbeşte, iar pânzele lui de păianjen desenează o hartă a... lumii, care cuprinde longitudinile, latitudinile, extremele şi echilibrele, prezenţele şi absenţele, gradele şi meridianele referitoare la drumurile sigure şi la potecile care nu duc niciunde!
A învăţa pe alţii înseamnă a alcătui o hartă a lumii, a o face să apară prin puterea cuvântului; fără hărţi viaţa ar fi extrem de dificilă, lumea ar fi în permanenţă necunoscută, cu neputinţă de a fi învăţată!
Profesorul îşi poartă hărţile în buzunar, în suflet, în cap, în inimă, în gură. Le are peste tot cu el. Păsările lui sunt înlăuntrul... coliviei, el este stăpânul, iar ele îi aparţin. Sunt în posesia lui! Ca nişte animale domestice care se întorc întotdeauna la locul căruia aparţin, asemenea câinelui care adulmecând aerul se întoarce acasă, asemenea calului care, prin întuneric sau furtună, îşi aduce stăpânul beat la adăpostul casei lui. Cuvintele lui cunosc lumea... o netezesc, iar elevii lui vor ţese la timpul lor, pânze de păianjen deasupra golului...
Nu sunt un profesor, ci doar un... cartograf! Nu sunt un profesor, ci doar un păiajen care ţese pânze... din cuvinte!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu