Te Iubesc la... nimereală!

Aşa cum aminteam în postarea de ieri de pe blog, aseară am mers la piesa 'O Noapte furtunoasă', într-un moment aniversar, când teatrul Tony Bulandra a împlinit 8 ani de la înfiinţare! E destul de complicat să comentezi sau să exprimi în cuvinte ceea ce simţi atunci când eşti la teatru... trebuie sa fii la teatru să înţelegi despre ce e vorba în propoziţie, restul nu sunt decât cuvinte... iar dacă aş insista, probabil aş risca să devin şi eu deontolog (că tot veni vorba de ei, nu am uitat promisiunea de a reveni pe blog cu încă o... reţetă, dar întâmpin dificultăţi în ... găsirea... ingredientelor potrivite).

Piesa a fost superbă - chiar dacă se vor găsi unii care să vorbească şi despre părti sau aspecte negative - cu un suflu de modernitate extraordinar, cu un joc absolut original, cu moravuri şi apucături ca în secolul trecut. O 'Ziţă' care te duce cu gândul la Betty cea urâtă mai degrabă, cu ochelari ca fundul sifoanelor... comuniste, care a interpreatat fenomenal; o Vetă' distantă, rece, dar senzuală, un Jupân Dumitrache... cu uniformă de jandarm... marin, ce coace mici şi bea bere... extraordinar, nu dezvolt, cine nu înţelege... să fie sănătos!

Am plecat discutând şi comentând pe tema rolului pe care îl are cultura în general în viaţa omului, care sunt bucuriile pe care instanţa de spectator ni le aduce, cum îţi schimbă perspectivele vieţii o piesă de teatru sau care este impactul pe care aceasta îl are în viaţa unei persoane... şi ne-am învârtit în jurul acestor idei o bucată bună de drum! Dar cum toate toate lucrurile bune au un sfârşit, iar la noi acesta trebuie să vină repede, să nu cumva să ţi se urce la cap cultura, am fost readuşi la realitate de o 'duduie' din maşina căreia urla de se auzea pe tot bulevardul... ce? aţi ghicit desigur, maneua! Ne-am uitat unii la alţii, iar comentariile erau de prisos! După care... pe undeva pe traseul nostru, mai aveam puţin şi în interpretam noi înşine pe domnul Rică Venturiano, de data acesta nu alergat de Titircă Inimă-Rea, ci de... haitele de câini răi! Norocul nostru cu primarul că ne-a transformat pe toţi în nişte sportivi, că altfel nu am fi mai avut scăpare de urmările... culturii!