Iubirea ca foame... de celălalt!

joi, 11 februarie 2010

M-am trezit ieri, în timpul unei ore de curs, vorbind oarecum despre sacralitatea bucătăriei, despre intimitatea oferită de acestă încăpere a caselor noastre, ca astăzi să mă aflu în bucătărie la propriu, mai mult spre a adulmeca decât spre a găti! Găteam şi eu, dar mai mult cu ochiul minţii, gândindu-mă la această... alchimie magică! Probabil foarte puţini s-au raportat vreodată la bucătărie în felul acesta! Fireşte luată de una singură bucătăria este moartă, iar pentru a fi vie are nevoie de suflet... bucătarul! El ştie că suntem fiinţe flămânde, ştie că suntem ceea ce mâncăm, ştie că foamea noastră este infinită! Dar el nu mănâncă ceea ce găteşte, el gustă, pentru că nu găteşte pentru el; el mănâncă... bucuria de pe feţele celorlaţi, atunci când aceştia mănâncă! Poate fi mâncarea o declaraţie de dragoste? Posibil! În acea bucurie e o declaraţie tăcută de... dragoste! 
Mâncarea ne învaţă lecţia de bază a dragostei! Dragostea este mâncare! Ea este în dialectica dragostei şi în obiectul ei obscur! Aceasta fost prima noastră lecţie de dragoste învăţată la sânul mamei... plăcerea este atunci când dragostea şi scopul ei se întâlnesc, se suprapun magic, se aşează, aşa cum focul... rânduieşte pe plită... gustul! A iubi înseamnă a mânca! A iubi înseamnă a adulmeca... a-l percepe pe celălalt prin toate simţurile, a-l lăsa să intre în tine prin nas, prin gură! A iubi înseamnă a ne oferi spre a fi mâncaţi; fiecare mâncare e un afrodisiac, iar acolo unde nu e dorinţă, unde nu e foame, nu se poate mânca... iubirea! Aceasta este magia, alchimia focului, a gustului, chimia simţurilor, o ochilor, a miresmelor pe care o săvârşeşte mâncarea! Ne erotizează trupurile, trezeşte focul... dorinţei, ne aprinde visele, ne deschide nările... sufletului, spre a fi mai flămânzi decât am fost, fiecare gest, fiecare atingere, fiecare privire devenind un... aperitiv, spre a creşte dorinţa care nu trebuie niciodată satisfăcută, căci atunci când ne-am... săturat, încetăm a mai fi îndrăgostiţi...

1 comentarii:

Post Scriptum spunea...

Mi-a placut paralelismul construit magistral. Daca iubirea este hrana pentru suflet, trebuie sa avem mare grija ce gatim. La fel ca mancarea, iubirea poate deveni dupa o perioada obisnuinta, apoi doar un automatism. Ca tot vorbeam de gatit, sa nu uitam sa adaugam din cand in cand si condimente in iubirea noastra.

joi, 11 februarie 2010, 20:58:00 EET