Obezitatea... încotro?

Se impune o constatare de bun simţ încă de la început: dacă ne-am întoarce în comuna primitivă, am observa că numărul celor... graşi era infinit mai mic decât numărul celor care îi... hrăneau. Pentru că la începuturi, oamenii graşi erau consideraţi trimişi ai divinităţii şi erau ţinuţi de regulă în cuşti, pentru a nu-i ataca pe cei... slabi! Întrebarea mea este: sunt oamenii graşi şi oameni neputincioşi? Ştiinţa înclină să creadă că lucrurile sunt puţin mai complicate. Viaţa însă a demonstrat şi demonstrează că omul gras este în primul rând lipsit de reflexivitate: el nu duce grija zilei de mâine. Ca atare, neavând şi nepunândi-şi problema, el nu reacţionează, nu participă la marile... drame ale contemporaneităţii, el nu ştie ce-i setea, foamea, sacrificiul, el nu ştie ce-i dorul, ce-i dragostea de mamă, ce-nseamnă să îngroşi cozile al oficiile de muncă, ce-nseamnă să fii de mai multe ori tată, el nu ştie ce-i fuga, el nu ştie ce-i viaţa. În fond, omul gras este un... monstru transnaţional!

Cum s-a ajuns aici? La început, după cum spuneam, toţi oamenii erau slabi! Se mânca rar, întrucât nu exista noţiunea timpului şi, deci, nu cunoşteau mic dejun, prânz şi cină! Ce vânau ziua, mâncau noaptea! Dar cum se-ntâmplă de obicei, mai erau şi unii care vânau... neraţional şi cum vânau, cum mâncau! Până au ajuns să pună 'ceva' pe ei, li s-a spus 'harnici' şi erau daţi exemplu. A fost prima diviziune a muncii! După ce s-au îngrăşat, nu le-a mai ars de.. vânat! Întrucât, în cele din urmă, nu mai aveau ce mînca, se-mprumutau ca-n... codru! Aceasta a fost a doua mare diviziune a muncii! Când s-au prins cei... slabi, nu mai aveau nicio putere, de-abia mai mergeau! Ce e de făcut? Ştiinţa contemporană arată că... nu mai e nimic de făcut!