Şi vis sunt toate!

Sufletul oamenilor e visarea! E posibil ca în viitor, într-o lume în care nu se întâmplă nimic nou, într-o lume care nu mai visează, în care toate se vor sfârşi şi fiecare clipă va fi o repetare a trecutului, să existe o stare în care gândirea să fie golită cu totul de elemente utopice, ideologice! Dar această stare, în care toate elementele transcendente ale realităţii sunt eliminate din lumea noastră, duce la un obiectivism care, în ultimă instanţă, implică dizolvarea voinţei umane! Înşişi oamenii vor fi transformaţi în lucruri, în obiecte, proces care a şi început deja! Pe care unii îl îmbrăţişează din tot sufletul, pe care îl doresc, pe care îl caută! Iar atunci ne vom confrunta cu cel mai mare paradox imaginabil: atingând cel mai înalt grad al dominaţiei raţionale a existenţei lui, omul e abandonat de toate idealurile, devenind apoi nimic altceva decât o jucărie la voia impulsurilor lui! Astfel, la finalul unei evoluţii lungi şi dureroase, contorsionate, dar... eroice, odată cu abandonarea utopiei, omul pierde voinţa de a mai modela istoria, şi odată cu ea pierde capacitatea de a o înţelege! 

Şi atunci vom deveni toţi oameni... falşi! Dar chiar şi aşa mai avem o scăpare; dacă dorim bucuria supremă... a omului, iubirea, frumuseţea, trebuie să... plângem!