Oul (sau găina) lui Columb pentru... deontologi!

Promiteam zilele trecute că voi reveni cu o reţetă culinară, nouă, pentru... deontologi! Şi asta nu din vreo îngrijorare maximă faţă de... dieta lor, ci pentru că nu pot să nu remarc că lumea din jurul nostru s-a umplut de ei şi nu mai poate supravieţui fără ei: la tv, în presă, la manifestările culturale, la spălătoria auto - recomandându-ţi ce produse să foloseşti pentru întreţinerea tapiţeriei, la supermarket, analizând cu scrutinitate maximă înscrisurile de pe etichetele produselor Bio, că, deh, dacă eşti deontolog e musai să le consumi! Dar niciodată nu au nimic de zis, niciodată nu sunt de acord cu nimic, folosesc un limbaj de lemn atât de arhaic, încât sperie chiar şi pe demonul akediei (pentru necunoscători acesta este demonul plictiselii), limbă de lemn pe care o ţin la păstrare într-o trusă frumoasă, lăcuită, tot de lemn, alături de... o seceră şi un ciocan! (poate mai au vreodată nevoie de ele, cine ştie când vor mai condamna public a nu ştiu câta oară... comunismul)! Şi toate astea nu din dorinţa de a schimba ceva ceva în ţara asta ticăloşită, ci pentru pura lor plăcere de a se auzi vorbind! Cine nu înţelege discursul, să ia un... Twix sau să se mute pe Taraf, cel puţin aşa nu riscă să-şi avarieze legăturile neuronale în urma efortului.... nu insist să rămână... nu am timpul să explic!

Închei, adăugând acestă reteţă... culinară care sper că va aduce multe 'succesuri' deontologilor care o vor încerca!

Se ia un ou (sau o găină) şi se sparge (sau se taie). Se ia o ceapă (sau un morcov) şi se curăţă (sau se curăţă). Se separă albuşul (sau gălbenuşul). Se tăvăleşte găina prin albuş, prin gălbenuş, se încinge untura (care untură?) Unturadelemn, odată încinsă, se lasă la răcit (sau la-ncălzit). Se ia găina, tăvălită prin albuş, prin gălbenuş, se frige pe-un tăciune, pe-un cărbune şi se pune-n tipsie-n farfurie. Se mănâncă mai întâi oul sau găina!