Omenire... încotro?

Postarea acesta se doreşte a fi un episod II la cea de mai devreme, în care vorbeam despre obezitate, tonul fiind unul umoristico-satiric (eu aş spune chiar mai mult, dar îmi rezerv dreptul de a nu dezvolta), în care nu atacam în niciun caz vreun reprezentant al... faunei de după a doua mare diviziune a muncii :)) care se regăsea în articolul meu! Era numai un punct de vedere şi fac această precizare tocmai pentru că nu aş vrea să fiu interpretat în mod eronat sau mai rău, Doamne fereşte, să mă acuze cineva că sunt incorect... politic :))!

Revenind la contemporaneitatea dominată de ştiinţă - care ne arată că nu se mai poate face nimic :)) - o lume întreagă este preocupată în prezent de salvarea naturii în faţa invaziei inconştiente a naturii (şi mă refer aici la ceea ce s-ar putea numi 'cultură tehnico-ştiinţifică). Apar noi maşini, noi utilaje, noi rachete, noi generaţii de computere, noi roboţi, noi oraşe, noi sate, noi străzi, noi laboratoare, noi elemente, noi molecule, noi atomi, noi explozii! Dar nicăieri nu apar noi păduri, noi... mistreţi, noi fluvii, noi peşti, noi... icre! Pe bună dreptate ne punem întrebarea 'Omenire, încotro?'

În faţa invaziei nesfârşite de noutăţi tehnice care transformă copilul în matur, maturul în bătrân, bătrânul în robot, robotul în fier vechi, noi nu putem permite decât iresponsabila exclamaţie: 'Totul se transformă!?'