Iubirea ca... bun simţ!

Ieri, în timp ce mă îndreptam spre Predeal, ascultam la un moment dat, mai mult absent decât prezent, Radio România Actualităţi! Nici nu ştiu de ce radioul era setat pe respectiva frecvenţă, poate întâmplător, poate şi-a căutat-o singur... Nu eram atent nicidecum la discuţia de la radio ce se dorea oarecum inteligentă, fiind preocupat să admir brazii atât de încărcaţi de zăpadă, încât crengile lor formau un tunel magnific deasupra drumului! Şi la un moment am auzit o frază care mi-a atras atenţia, însă aş putea spune la fel de bine m-a lovit în timpane, şi m-a forţat oarecum să mă gândesc la semnificaţia ei: 'Iubirea vinde!'

Ce aş putea adăuga? Nu e superbă? Nu se înscrie sintagma aceasta în şablonul mentalităţii colective contemporane? De ce oare e necesar să ne lansăm în declaraţii de iubire? De ce e necesar să îi dedicăm o zi specială? De ce e necesară comicăria numită Valentine's Day? Prietenul meu spunea că dacă Sf. Valentin ar vedea ce se întâmplă azi, s-ar răsuci în mormânt! Nu avem 365? Nu sunt toate speciale? Nu ne oferă toate cele 365 posibilitatea de a o exprima, de a o trăi, de a o face să ne înnobileze?

De ce necesar să îi arătăm sau să îi dovedim că o iubim? Nu o facem? O facem stângaci? Ea nu vede? Nu simte?

Şi de aici începe o altă poveste! Dacă ea nu vede sau dacă nu simte, înseamnă că poate noi nu ştim să ne... exhibăm... pe întelesul ei! Deşi eu cred că este de FOARTE BUN SIMŢ să te 'prinzi' atunci când eşti iubit, mai ales iubită! Mai ales atunci când eşti... autentic! Iar dacă eşti autentic, nu ai nevoie de declaraţii publice de iubire, nu ai nevoie de comicării şi acadele, nu ai nevoie de fondante, de ursuleţi de pluş, de ciorapi cu... degete!

Dacă eşti autentic şi sincer, dacă îţi expui sufletul şi te îneci în ochii ei, iar ea nu te salvează, asta nu poate însemna decât, cel mai probabil, că: este... insensibilă, este... oarbă sau... a rămas corigentă la acestă... limbă, fără cuvinte, la care chiar şi... profesorii fac greşeli de... ortografie!