Aer condiţionat... de aer!

Trăitorii secolului al XXI-lea îşi duc existenţa de cel mai multe ori cu iluzia că ei sunt aceia care le-au inventat sau le inventează pe toate, le ştiu sau le-au ştiut pe toate! Parţial este adevărat, dar ignorăm complet faptul că multe dintre tehnologiile - să le numesc aşa - pe care le folosim acum, au fost deja de mult inventate, dar din nefericire pierdute sau uitate; dau numai câteva exemple: cimentul, hamburgerii, hârtia! Ni le atribuim pe toate ca şi cum ni se cuvin de drept, în condiţiile în care de-a lungul timpului istoria ne-a arătat că nu avem întotdeauna dreptate şi ne-a mai arătat că uneori este în regulă şi chiar se cuvine să omagiem la nivel teroretic, cel puţin, împlinirile celor dinaintea noastră. Iată mai jos un exemplu care ne arată că ar trebui să privim în urmă şi să luăm aminte, noi cei care trăim în secolul tehnologiei. Situat la marginea deşertului, oraşul Yazd din Iran se confruntă vare cu temperaturi pe care şi noi, europenii am început să le simţim din ce în ce mai acute pe pielea noastră. Nu ar fi nicio problemă, am fi ispitiţi să spunem, sunt obişnuiţi! Dar în momentul în care aceste temperaturi devin o permanenţă, nu cred că lucrurile mai pot fi atât de simple, într-o ţară extrem de săracă cum este Iranul!

Soluţia la această problemă a venit cu secole înainte de invenţia... aerului condiţionat, când locuitorii Yazd-ului au conceput şi pus în funcţiune un sistem de aerisire extrem de simplu, dar totodată extrem de eficient: au construit turnuri de... vânt spre a 'îmblânzi' temperaturile... caramelizante! Principiul de funcţionare este relativ simplu: diferenţele de temperatură dintre interiorul şi exteriorul clădirilor generează variaţii de presiune care fac ca aerul să circule... Dintre toate sistemele similare, turnurile de vânt din Yazd sunt cele mai avansate, cu arce înalte şi ziduri groase!

Deşi vara este încă departe, probabil ar timpul să ne gândim cât de bine ne-ar prinde propriul turn de vânt într-o Românie ce tinde să devină... deşertică!