Omul este cee ce... mănâncă!

Simţind la un moment dat nevoia să îmi limpezesc creierul, deşi aş putea spune la fel bine, să mi-l atrofiez cu ceva imagini pe care mi le oferă peisagistica urbană... am ieşit în oraş cu dorinţa de a găsi vreo sursă de inspiraţie sau vreun subiect demn de blog... căci acum, de când mi-a intrat un ochi în ochi, m-am reabilitat :)! Oameni, copaci, maşini, străzi, mormane de zăpadă maculată, nu insist, stiţi tabloul... Dar ceea ce m-a izbit vizual, azi poate mai mult ca în alte dăţi, este faptul că majoritatea celor pe care i-am observat... mâncau! Mâncau cu poftă, mâncau înfometaţi, grăbiţi, cu mâinile înmănuşate, îngheţate... Mâncau shaorme, mititei, covrigi, plăcinte, pateuri... în principiu cam tot ce se poate mânca :) Şi atunci m-am gândit... la ceea ce spunea Mântuitorul Hristos (fără a începe un expozeu teologic) că omul poate trăi şi cu "tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu", adică omul se poate hrăni în primul rând spiritual, şi mai apoi material, trupeşte... La noi românii este exact pe dos, aşa cum sunt toate, de fapt... şi sunt absolut convins că v-aţi  lovit de acest adevăr nu tocmai biblic atunci când aţi mers la cumpărături în perioada sărbătorilor...

Deşi, de când mi-a intrat un ochi în ochi şi mi-a limpezit vederea, nu am putut găsi nimic superior, înalt, spiritual, demn de blog, în acest "periplu" pedestru urban al meu, cu toată dorinţa mea de a identifica ceva frumos... şi pentru că omul este ceea ce... mănâncă... nu am găsit decât atât...