La tierra del lagrimas!

Este atât de tainic acest... tărâm al lacrimilor, o ţară misterioasă, ai cărei exploratori şi cartografi au fost şi vor rămâne întotdeauna oamenii... omul nou, superior, omul îndrăgostit! Valorificarea subtilă şi complexă a afectivităţii, a plânsului şi întristării, a suferinţelor şi lacrimilor prefăcute în izvor de bucurie şi seninătătate superioară e proprie numai... omului, nou, îndrăgostit! Simptom al relaţiilor falsificate sau autentice între trup şi suflet, dezvoltate într-un sens fie contrar firii fie conform firii sau mai presus de fire, plânsul este adevărata oglinda a curăţirii trăirilor şi sentimentelor omului nou, îndrăgostit! Iar atunci se naşte... plânsul! Pentru că omul este... apă! Fierbinte, ud, care îşi croieşte drum din... vulcanul sufletului, ieşind la lumină ca un mic... diamant, care alunecă... pe versanţii obrajilor! Este expresia unei slăbiciuni, a unei labilităţi emoţionale? Să fie oare o compensaţie sau revanşa unei sensibilităţi refulate? Nicidecum! Lacrima e un... botez, ea se naşte numai în aceia care o AU! Ea vine în momentul în care... te abandonezi celuilalt... care te cuprinde, căci ceea ce îndrăgosteşte memoria este veşnic

Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine
Într-o dup-amiază, când
Fereastra sufletului zavorâtă bine
Se deschisese-n vânt,
Fără să ştiu că te aud cântând.

Cântecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonoră. Iată

Au sărit zăvoarele,

Şi mânăstirea mi-a rămas descuiată.

Şi poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cântecul, şi degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape –
Si-întreaga ta făptură, aproape.

Cu tunetul se prăbuşiră şi norii
În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele...

Mi-s şubrede bârnele, ca foile florii.

De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos –
Nedespărţiţi – în bolţi.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

Şi atunci lacrima vine eliberatoare, dintr-o minte cunoscătoare şi recunoscătoare care face un salt dincolo de sine, într-un alt plan al înţelegerii!