Perle rare... olfactive!

Încercând pe parcursul săptămânii care este pe punctul de a se încheia să ajung la zi cu miliardele de lecturi restante, deşi încep să constat cu îngrijorare din ce în ce mai mare că devine aproape imposibil din cauza internetului (spre disperarea mea), am dat la un moment în cartea psihanalistului C. G. Jung - "Amintiri, vise, reflecţii"  peste un fragment profund care cred că m-a reprezentat multă vreme ca manieră existenţială, manieră la care am renunţat de acum înainte (sau cel puţin aşa sper):"Cu cât domină mai mult raţiunea critică, cu atât mai săracă devine viaţa; dar cu cât suntem capabili să conştientizăm mai mult inconştient şi mai mult mit, cu atât absorbim mai multă viaţă". Ne raportăm la cei din jur din perspectivă aproape exclusiv personală, comparativă, iar lucrul acesta nu ne avantajează sau dacă o face, o face spre a ne simţi noi, poate mai bine, mai buni, superiori? Ne raportăm la ceilalţi într-un mod dominat de clişee pe care uneori ni le impunem noi înşine, alteori ni le impune societatea care tinde să ne uniformizeze, să ne impună un model defect, şi nu insist căci vorbisem despre acest lucru într-o postare anterioară; ne raportăm la cei din jur într-o manieră critică, acordându-i mentalului mai mult decât este necesar, neglijând celelalte simţuri prin care îi putem cunoaşte... eu am renunţat să o să mai fac... într-o zi rece, când încetând să mai fiu critic, am deschis larg nările... sufletului, lăsându-i inconştientului, reveriei cu ochii larg deschişi ocazia să mă cuprindă, şi m-a învăluit un parfum de lemn de trandafir şi prună, miere şi piper... care mi-a rămas aproape de suflet... ca nişte perle rare... olfactive!