Schimbarea la faţă a... blogului!

Începând cu luna noiembrie m-am alăturat şi eu clanului... blogerilor! Am făcut-o oarecum condiţionat, dar pe parcurs am descoperit că un blog, blogul meu - şi nu numai, pentru că aici se pot regăsi toţi cei care folosesc unul - poate deveni, în măsura în care o faci cu pasiune şi pui suflet, un instrument extraordinar de a păstra legătura cu lumea sau chiar de a-ţi... exhiba gândurile sau de a da ocazia celor care te văd într-un anume fel să ajungă la o... faţă sau la o... interfaţă la care, poate în mod obişnuit, nu au acces! Devine un mod impersonal de a comunica, poate chiar cu tine... devine o punte de acces,  devine o frânghie deasupra unui abis, devine o şansă de a transmite un mesaj în speranţa că el va ajunge la un moment dat, mai devreme sau târziu la ochii celorlalţi!

În ciuda falsului sentiment de confort sau de stabilitate pe care ţi-l imprimă sindromul... obişnuinţei sub toate aspectele vieţii, cred că schimbarea e bună! Schimbarea e necesară! Schimbarea aduce speranţă! Schimbarea ne motivează, ne reenergizează... ne pune din nou în mişcare, ne reaminteşte că suntem vii, ne scutură din comoditatea şi stabilitatea false pe care ni le imprimă obişnuinţa... Sunt lucruri care se schimbă în fiecare zi, care ne schimbă în fiecare zi, care trec peste peste noi, care ne fac mai buni sau mai răi,  care ne întineresc sau ne îmbătrânesc; care ne readuc fericirea, care ne fac să iubim din nou, să ne îndrăgostim din nou! Schimbarea ne prinde bine de multe ori! Avem nevoie de ea! Schimbarea vine să ne reamintescă ce eram, cum eram, ce gândeam, ce simţeam cândva! Schimbarea vine să ne sensibilizeze! Să aducă la suprafaţă omul mai bun care eram odată şi pe care l-am îngropat adânc, pe care viaţa l-a îngropat adânc!

Nu vreau să mai lungesc discursul meu... nu vreau decât să spun că din dorinţa de schimbare am schimbat şi blogul meu... la faţă sau la... interfaţă! L-am făcut albastru, l-am făcut mai viu!

Schimbarea e bună deoarece cu cât încercăm să ne modelăm după vrerea celorlalţi, cu atât ajungem într-un pas mort, care ne îngrădeşte devenirea. Fericit este cel care îşi reinventează blogul propriei... vieţi, cel care o face cu şi din toată inima.