Bucătarul - o fiinţă utopică!

Bucătarul - o fiinţă utopică! Lucrează în acel spaţiu de dragul altui timp şi altui spaţiu: al celor în care sălăşluieşte plăcerea... cronologia este răsturnată, el o răstoarnă; viitorul nu mai este un rezultat al prezentului, mai degrabă prezentul este... însărcinat de viitor!

Mâncarea este gătită pe plită aşa cum gânduri neobişnuite sunt gătite în mintea noastră, iar limbajul nostru comun, colocvial ştie că mintea este o bucătărie. A gândi înseamnă a găti, înseamnă a transforma ideile neprelucrate prin puterea... focului. Gândurile preparate în bucătărie sunt diferite... în bucătărie se predă, se învaţă o altă metafizică... lumea nu mai este pentru contemplat, ci lumea este pentru mâncat, ea trebuie transformată într-un mare banchet.

Marea întristare în viaţă, care începe în copilărie şi continuă până la moarte, este că privitul şi mâncatul sunt sunt două lucruri distincte; pentru a fi reală, lumea trebuie să fie şi trupească, iar a fi trupească înseamnă şi a fi mâncată!

Aşa se explică profunda intuiţie a unor limbi care vorbesc despre actul de a face dragoste ca despre o... mâncare! Ele sunt într-adevăr acelaşi lucru: a-l lua pe celălalt înlăuntru, a simţi gustul ei sau al lui, a arăta prin privire că celălalt ne face plăcere; a îngădui să fim luaţi înlăuntru celuilalt, a ne oferi trupul spre a fi... mâncat şi a ne bucura de fericirea supremă de a ne vedea reflectaţi înlăuntrul oglinzii ca ochii celuilalt, ca un lucru încântător! Mâncarea înseamnă cunoaştere, mâncarea are aceeaşi origine ca şi cunoaşterea! A cunoaşte înseamnă a-i simţi gustul, a-i simţi efectul... asupra trupului, pentru că lucrurile nu sunt nimic în ele însele! Când ochii sunt închiţi şi incapabili de a vedea, gura gustă mâncarea... iar atunci toate îndoielile sunt spulberate! Iar bucătarul, cel care găteşte, el şi de cele mai multe ori Ea...se hrăneşte atunci...