Critica Raţiunii care... găteşte!

marți, 23 martie 2010

Promiteam zilele trecute că voi reveni puternic, în forţă, cu abordări noi pe blog! O fac acum motivat tot de o postare mai veche, ce gravitează tot în jurul ideii de mâncare pentru că inevitabil în jurul acestei idei gravitează şi viaţa noastră, şi dacă tot petrecem atât de mult timp - unii dintre noi - prin bucătării, măcar să ne gândim sau să vă gândiţi la mâncare, la bucătărie şi la bucătar şi în alt mod decât cel în care o facem în mod comun.

Luată de una singură bucătăria nu are niciun sens, ea este moartă! Pentru a fi vie are nevoie de un suflet, al bucătarului, al celui care găteşte... el - şi de cele mai multe ori Ea - ştie că suntem fiinţe flămânde, ştie că suntem ceea ce mâncăm. Chiar şi animalele ştiu asta, poate chiar mai bine decât noi, numai că ele nu gătesc, iar dorinţa lor este inofensivă, mănâncă doar ce este crud, fiind numai fiinţe ale naturii; pe când bucătarul, cel care găteşte, el şi de cele mai multe ori Ea, ştie că foamea noastră este infinită, o foame pe care natura nu o satisface, pentru că această foame nu ţine de trup; ea vine din sufletul nostru!
Bucătarul trăieşte şi el al rândul lui din... cuvinte! Căci şi cuvintele sunt bune de... mâncat! Mai ales atunci când sunt dulci, mieroase! El mănâncă cuvinte chiar înainte de a-şi începe munca; focul arde, iar oalele fierb! Ochii văd culori... invizibile, nasul simte mirosuri absente, gura gustă savori... ce nu există fizic! Trupul este stăpânit de mâncarea care n-a fost încă preparată... imaginaţia sa este o bucătărie şi un banchet în acelaşi timp!
Însă foamea singură nu este suficientă, dacă bucătarul nu ar da nume lucrurilor! O masă este sufletul bucătarului transformat în mâncare; aşa cum este posibilă interpretarea viselor cuiva tot aşa cred că este posibilă o psihanaliză a mâncării... poate sună aberant, dar chiar cred că acest lucru este posibil!
Bucătarii nu mănâncă ceea ce gătesc, ei doar gustă! Ei nu gătesc pentru ei, ei gătesc pentru alţii! Mâncarea este o plăcerea, dar ei tânjesc după un alt fel de plăcere, ei mănâncă o mâncare diferită, mănâncă bucuria după chipul celor care mănâncă... mâncarea!
Bucătarul, cel care găteşte, el şi de cele mai multe ori Ea, mănâncă cu... ochii!

1 comentarii:

Post Scriptum spunea...

Intotdeauna, lucrurile care exista ca potentialitate in mintea noastra sunt mai dorite decat cele palpabile.

marți, 23 martie 2010, 17:27:00 EET