Femeia şi mântuirea lumii

Obiect al puterilor obscure şi al unor procese fiziologice stranii, infirmă în trup şi impură în natura ei, uşoară şi pasivă, aşa se prezintă femeia bărbatului activ şi creator, celui care făureşte viitorul şi aduce cei mai mulţi bani în casă; din păcate de cele mai multe ori ea însăşi ajunge să se vadă şi mai ales să se şi comporte aşa! Totul în natura ei o pregăteşte pentru maternitate, dar ea nu poate fi niciodată sigură că o va împlini şi riscă în fiecare clipă să resimtă amărăciunea fiinţei... ratate!

Femeia nu are un destin propriu, ea este o fiinţă al cărei destin se raportează la al bărbatului, şi mai mult, a se uni cu acest destin este un privilegiu; chiar şi în dragoste femeia este pasivă, supusă, dominată. Femeia se dă şi este dată de soţie; bărbatul o ia aşa cum şi-ar face o plăcere, folosindu-se de femeie, şi tot el o dă.

Dar roaba se răzbună pe stăpân! Dăruindu-se în întregime, femeia doreşte să-l aibe şi ea pe bărbat în întregime, devenind astfel temnicerul lui; cercul se închide şi doar moartea vine cu o... soluţie! Căsătoria aduce femeii o poziţie socială, dar văzute de aproape menajul, viaţa de lume, maternitate nu sunt adesea decât false evaziuni. În multele ei îndeletniciri femeia este mereu ocupată fără a putea face ceva, işi pierde timpul întreţinând lucrurile şi fiinţele şi sfârşeşte prin a se obişnui ea însăşi să întreţină şi să fie întreţinută; dragostea, misticismul, narcisismul nu îi aduc o adevărată legătură cu lumea, mai degrabă o izolează şi devin pentru ea o fugă!

Din fericire pentru mine, nu ader decât la puţine dintre lucrurile pe care le-am constat mai sus! Vocaţia femeii rămâne după mine una nu neapărat legată de societate, ci mai degrabă una legată de... omenire! Câmpul ei de acţiune nu este civilizaţia, ci este cultura!

Cu ochii deschişi şi cu candelele pline de untdelemn cele 5 fecioare înţelepte îşi aşteptau Mirele! Sufletul devine cu totul, devine în întregime "ochi"... adevărata transcendenţă, adevărata depăşire a barierelor convenţionale, uneşte masculinul cu femininul,  "în aritmetica iubirii 1 + 1 = 1", aşa cum afirma prietenul meu, într-o integrare care transformă elementele sale! Ea opreşte împărţirea lor în femele şi masculi, în eu şi non-eu!