Despre iubire si alte... metehne! (III)

     Am fost programaţi spre a fi perfecţi încă din clipa în care ne-am născut! Aveam o predilecţie nativă, naturală către iubire. Imaginaţia ne era creativă şi abundentă. Eram "angrenaţi" într-o lume mult mai bogată decât cea la care suntem conectaţi acum; o lume plină de încântare, farmec şi magie!

     Dar ce s-a întâmplat între timp? De ce pe măsură ce atingem o anumită vârstă şi privim în jur remarcăm că magia a dispărut? Pentru că am fost crescuţi, am fost educaţi să ne focalizăm, să "facem clarul" pe altceva, în afara noastră şi nu ÎN noi! Am fost educaţi să gândim... nenatural! Ne-a fost inoculată o filozofie defectă, un mod de a privi lumea care ne contrazice pe noi, care contrazice ceea ce suntem noi! Am fost învăţaţi să privim lumea aşa cum au ajuns unii să o privească, am ajuns un element dintr-o matrice, dintr-o reţea... socială!

Însă încă de la naştere am fost înzestraţi cu scânteia divină, iubirea! Iubirea care este faptul esenţial şi fundamental al existenţei noastre! Realitatea supremă şi motivul prezenţei noastre pe pământ! A fi pe deplin conştient de acest lucru, a trăi şi a experimenta iubirea, cu tot ce are, cu tot ce aduce ea, cu toate metamorfezele la care te supune, asumat şi de bunăvoie, prin tine şi prin alţii este, de fapt, scopul vieţii noastre!

     Căutăm sensul vieţii, şi facem din asta o "cruciadă" modernă în căutarea unui "Graal" contemporan, a unui mit futurist şi preapocaliptic-milenar, în M5-uri, în Vuittoane şi iPhoane, în diamante sângerii şi "cărnuri" caramelizate de soarele Mediteranei sau te mai miri care soare. Însă sensul vieţii nu se regăseşte în bunurile materiale; sensul vieţii, împărăţia lui Christos, se regăseşte în noi înşine, aşa cum Christos însuşi ne învaţă! (Luca 17. 21)

     Atunci când atribuim valoare altor lucruri decât iubirea - maşini, bani, case, prestigiu, poziţie socială - iubim lucruri care nu ne pot întoarce iubirea. Căutăm Sensul în lucruri fără noimă! Banii, în sinea lor, nu înseamnă nimic! Bunurile materiale, în sinea lor, nu înseamnă nimic! Totul poate fi luat de la noi afară de dragoste! Şi acest lucru face ca dragostea să fie acel unic lucru, pe care noi sa îl putem da! Toate celelalte - membrele trupului, inteligenţa şi posesiunile - ne pot fi luate cu de-a sila, dar dragostea nu poate fi nicicum dobândită din partea noastră, decât dacă noi singuri o vom da! Asumat, conştient şi de bunăvoie!

     Existăm pe pământ spre a fi co-ziditori cu Dumnezeu prin împărtăşirea iubirii. Şi numai aşa înveţi cu adevărat să-i priveşti pe cei din jur şi să le descoperi frumuseţea luminoasă fără a dori, însă, să le-o iei în stăpânire!