Anatomia unei... emoţii!

     Deşi ne naştem plini de iubire, aici pe pământ învăţăm frica! Nu este în noi, o învăţăm şi o trăim aici, pe pământ! Unde ai crede că am avea, poate, puţină compasiune pentru noi înşine, dar, greşit, nu avem! Mulţi dintre noi avem ceea ce ne trebuie: aspect, aptitudini, educaţie, talent, cunoştinţe... Însă din anumte puncte de vedere suntem paralizaţi! Ne este teamă! Nu de ceva anume, ci ne este teamă, pur şi simplu! Ne ferecăm în lanţuri emoţionale, dezgustaţi, să nu spun scârbiţi, de noi înşine, gândind, greşit, că poate unora nu le este pe atât de frică pe cât ne este nouă, lucru care, poate, ne face să ne fie şi mai teamă; ne gândim că poate au ceva ce noi nu avem, că poate ştiu ceva ce noi nu ştim, că poate posedă ceva ce noi nu posedăm, că poate nouă ne lipseşte chiar... un cromozom! Ne este teamă! Nu de ceva anume, ci ne este teamă, pur şi simplu! Ne este teamă că nu avem relaţia perfectă sau din contră! Ne este teamă că oamenii nu ne plac sau din contră! Ne este teamă de succes în aceeaşi măsură în care ne este teamă de eşec! Ne este teamă să nu murim de tineri, fiindu-ne teamă în egală măsură că vom muri bătrâni! Ne este teamă, paradoxal, mai mult de viaţă decât de moarte! Mai mult să trăim decât să murim!

     Şi aproape întotdeauna suntem disperaţi să găsim o soluţie, o ieşire prin... fugă - despre care nu mai vorbesc am făcut-o în multe rânduri - sau prin prin evoluţie, dezvoltare personală! Ne înscriem la cutare curs, loc de muncă, terapeut, seminar, dietă, relaţie, aventură sau proiect! Dar mult prea des toate acestea nu au niciun efect, gradele universitare nu ne ajută, dietele nu au efect, proiectele nu au continuitate sau aplicabilitate, aşa că ne trezim în aceleaşi lanţuri care devin din ce în ce mai groase şi mai strânse! Aceeaşi telenovelă care se desfăşoară în locuri diferite, cu oameni diferiţi!