Copilărie, ceţuri şi minuni!

     Scriam ieri că  existăm pe pământ spre a fi părtaşi la lucrarea divină de "difuzare" a iubirii, a luminii, sub toate formele pe care acestea le îmbracă! Pentru că iubirea te face mai bun, mai cald, mai sensibil, mai atent la cei din jur, mai răbdător, mai credicios, mai plin de nădejde, aşa cum însuşi sf. ap. Paul spunea cu un mileniu şi mult peste în urmă!

     Iubirea este înscrisă adânc în codul nostru emoţional genetic! nu poate fi distrusă, nu poate fi decât ascunsă sau reprimată!  Iar lumea perfectă a copilăriei, a iubirii, se află încă, adânc îngropată, în mintea noastră! Am citit cândva "Ceţurile Avalonului", carte extraordinară care face o aluzie mitologică la povestirile legate de regele Arthur şi cavalerii săi! Avalon-ul este o insulă misterioasă, ascunsă în spatele unor ceţuri uriaşe şi impenetrenabile, care dacă nu se ridică, drumul către insulă este imposibil în aceeaşi măsură în care dacă nu crezi că insula este acolo, ceţurile nu se ridică!

     Avalon-ul, Dumbrava minunată, Ţara de dincolo de negură sau oricare alt loc imaginar, reprezintă o lume dincolo de lumea pe care o percepem prin mijlocirea imediată, instantanee a simţurilor; simbolizează sensul magic al lucrurilor, tărâmul miraculos al copilăriei, care este cel mai adânc nivel al sinelui nostru - spun psihiatrii şi probabil nu o spun fără motiv. Este ceea ce suntem noi într-adevăr şi ceea ce este în adevăr nu se disipează şi nici nu dispare! Adevărul nu încetează a mai fi adevăr doar pentru că noi nu îl mai privim sau nu îl mai percepem! Iubirea pur şi simplu se înceţoşează, se înconjoară de ceţuri mentale, de psihoze, de angoase existenţiale, îşi pierde... clarul pentru că se focalizează pe altceva!

     Avalon-ul este lumea pe care o ştiam atunci când eram "conectaţi" la delicateţea noastră, la inocenţă, la propriul nostru sine! În fapt este aceeaşi  lume pe care o vedem azi, însă... infuzată de iubire, interpretată şi înţeleasă delicat prin lentila nădejdii, a credinţei şi a miraculosului. Poate fi "recuperată" cu uşurinţă, deoarece percepţia este o chestiune care ţine de alegere, pentru că... ceţurile se ridică atunci când credem că Avalon-ul este dincolo de ele!

     Şi aceasta este, de fapt, minunea: ridicarea ceţurilor, metamorfoza percepţiei, întoarcerea la... iubire!