La sfârşit de an!

      Mă gândeam, acum când anul se apropie de sfârşit, cum aş putea caracteriza ţara asta sau cu ce anume aş putea să o compar... tentaţia a fost mare, dar într-un final m-am decis: cu o ceapă! :)) De ce tocmai cu o ceapă? Păi în cele de mai jos îmi voi motiva comparaţia.
      În primul rând, nu eşti român autentic dacă nu mănânci ceapă sau cel puţin nu miroşi a ceapă (una spartă cu pumnul pe o foaie din ziarul de luna trecută, alături de o bucată generoasă de brânză care, se ştie, face casă bună cu? aţi ghicit, desigur, şunca).
     În al doilea rând, ceapa este un ingredient care nu poate lipsi din sarmalele atât de cunoscute (şi pe care le mai pregătesc şi alte popoare la fel de bine ca şi noi, grecii, bulgarii, macedonenii, sârbii - motiv pentru care mă întreb de ce oare ne mândrim ca proştii cu ele ca şi cum ar fi un mare simbol naţional) al căror miros (alături de multe altele) îl simţi chiar de la graniţă... nu ai cum să nu îl (le) simţi.
    În al treilea şi ultimul rând, ceapa te faci să plângi... cu cât mai multe foi dai jos cu atât plângi mai tare. Exact ca ţara noastră, cu cât dai mai mult jos cu atât îţi dai seama că este o cioară vopsită menită a fi papagal... cu cât se topeşte zăpada mai tare cu atât plângi mai mult... vizual, lăuntric, financiar... căci toţi plătim taxe şi impozite, ca edilii să ridice urbea la nivel european, nu? Ieşiţi în oraş după această zăpadă care s-a topit, pardon, după această ceapă care a fost "văduvită" de foi şi veţi vedea la ce mă refer.