Nicicând ochii...

duminică, 28 noiembrie 2010

Cade o ploaie cu picături fine, ca de catifea, ce abia umezeşte în căderea ei. O ploaie cu picături blânde, care nu îi dau răgaz, care îi înceţoşează claritatea... degetelor! O ploaie de gânduri! O ploaie ca o idee, ce nu-i dă pace, ca un gând care s-a înfipt adânc în fiinţa creierul şi care nu te lasă, care e mereu acolo, indiferent ce ai face; dacă citeşti, dormi, râzi, visezi... O ploaie ca o taină adânc ascunsă, ştiută numai de ochi... O ploaie de veacuri, ce pică, pic cu pic, picătură cu picătură, de la facerea lumii...

1 comentarii:

Petre spunea...

O ploaie nesfarsita, ale carei taine doar sufletul le stie...
Welcome back, hermano.

luni, 29 noiembrie 2010 la 23:37:00 EET