Tindem să trăim într-o lume în care nimeni sau aproape nimeni nu mai vorbeşte despre dragoste! Iar atunci când unii o mai fac fie sunt "naivi", nebuni cuminţi, fie ar trebui să fim convinşi că vorbesc, de fapt, despre altceva.
Limitele inimii sunt trasate de limitele mâinilor. Inima, sentimentele şi trăirile sunt reduse la mâini. Dorim doar ceea ce ne pot da mâinile. Şi iată cum este soluţionat, absolut magistral, misterul... dragostei! Iar odată rezolvată... enigma ei, dragostea începe să dispară treptat din orizontul mental al reflecţiei noastre, din câmpul... contemplaţiei.
Locul visului - care creşte din mâini neputincioase, care atunci când sunt lipsite de putere... visează - este luat de iluzia puterii! Puterea că mâinile noastre pot crea lucruri pe care inima le cere. Iluzie... preapocaliptică, condamnată încă de acum vreo două mii şi ceva de ani de către profeţi drept... idolatrie!
* imaginea a fost preluată de la adresa http://zedruit.deviantart.com/art/desen-6-liniste-in-reflexie-42238967
Postări
